Foarte multe intrebari preocupa mediul de afaceri la ora actuala, 3 chestiuni ni se par insa de o importanta esentiala pentru succesul unei intreprinderi: internationalizarea, inovarea si informarea

„All business is local” – asta stim bine cu totii, intrebarea care se pune este ce inseamna local in aceasta a doua decada a secolului XXI in care, incepand de maine, vom fi  intrat deja destul de binisor. Intrebarea nu este chiar asa de  filosofica, ba dimpotriva,  chiar foarte practica, deoarece de cat de mult se extinde „localul” unei afaceri, al unei companii, depinde supravietuirea acesteia.

O alta intrebare pe care orice intreprindere si-o pune, explicit sau implicit, este ce o diferentiaza pe aceasta de concurenta? Luand un exemplu concret, dintre 2 spalatorii auto aflate una langa alta, de ce ar alege-o clientul pe una sau pe alta? Cu alte cuvinte, in ce consta aspectul inovativ al afacerii?

In fine, intr-o lume in care circula atata informatie, cine si cum  stie sa o gaseasca si sa o distinga pe cea relevanta? Dintre sutele de mailuri venite pe zi, trebuie citite chiar toate? Cu titlul de amuzament, destul de amar, ce e drept, am aflat recent ca in Romania exista inca institutii unde directorul general citeste toate mailurile si toate lucrarile care se produc acolo…

Desi poate parea umitor, Uniunea Europeana s-a gandit si ea la aceste aspecte practice si a pus pe picioare Enterprise Europe Network, cea mai mare retea destinată promovării cooperării internaţionale între IMM-uri în ceea ce priveste:
– Schimburile comerciale

– Transferul tehnologic

– Participarea la proiecte de cercetare internaţionale.

Daca sunteti in cautare de informaţii despre legislaţia UE, dacă aveţi nevoie de sprijin în găsirea unui partener de afaceri international, dacă doriţi să beneficiaţi de retelele de inovare din regiunea Dvs. sau dacă aveţi nevoie de informaţii cu privire la posibilităţi de finantare, acesta este locul de unde puteţi începe. Enterprise Europe Network este alcătuită din aproape 600 de organizaţii partenere din mai mult de 50 de ţări, promovând competitivitatea şi inovarea la nivel regional, european, international si global. Mai multe detalii puteti gasi aici, precum si apeland la unul dintre partenerii locali ai retelei. Pentru orice detalii, va stau de asemenea la dispozitie, trimitandu-mi un simplu mail (ce va fi citit)  la adresa  dc@inpulse.ro.

La multi si internationali Ani!

Daniel Cosnita


Dupa 20 ani…

Cand Brucan a spus ca Romaniei ii vor trebui 20 ani ca sa iasa din comunism, le-au tiuit urechile tuturor, mie inclusiv, cat eram de mic pe vremea aceea…

Cei 20 ani au trecut.  A iesit Romania din comunism? Evenimentele in derulare – inca cu final neasteptat- legate de suspendarea presedintelui, par sa demonstreze contrariul. Trecand peste polarizarea simpatie-ura pe care personajul principal o genereaza, nu se poate sa nu constatam cateva lucruri care demonstreaza afirmatia de mai sus:

1. Distanta fata de putere: Acest concept are in spate o dimensiune culturala definita ca atare de G. Hofstede in 1991 (Hofstede, G., 1996, Managementul structurilor multiculturale, Ed. Economica, Bucuresti) si se refera la modul cum societatea se raporteaza la inegalitate si la modul in care cei ce detin puterea se folosesc de ea. Concret, Regele Suediei ducandu-se la cumparaturi isi uita cardul de credit acasa si cu parere de rau este refuzat la casa. Acest exemplu demonstreaza o distanta mica fata de putere, caracteristica societatilor democratice: oamenii nu accepta inegalitatea iar cei ce au puterea nu abuzeaza de ea. La noi, guvernul a jalonat printre reguli si legi cu delicatetea unui elefant intr-un magazin de portelanuri nesfiindu-se sa ciobeasca sau sa sparga vreun cristal de Boemia atunci cand ii statea in cale: Monitorul Oficial unde s-au publicat hotarari invers decat se intamplau pentru a se conferi anterioritate, Parlamentul ocolit prin Ordonante de Urgenta acolo unde avea competente, adica la  legea referendumului, dar scos in fata acolo unde nu avea – reprezentarea tarii in strainatate, Constitutia care a fost siluita atat in litera cat mai ales in spiritul ei. Exemplele pot continua.

2. Reactia societatii civile: Aceasta este o consecinta directa a „distantei fata de putere”, dar merita tratata in mod distinct. Fata de cele de mai sus ea este sublima, dar lipseste cu desavarsire. De ce oare? Caci, pe de alta parte, s-a vazut ca in iarna, atunci cand Basescu a tropait la randul lui in chestiunea cu Arafat, reactia nu s-a lasat asteptata. Or, dati-mi voie, lucrurile sunt mult mult mai grave acum. Sa fie de vina, oare, caldura? Se protesetaza mai bine la -10 grade decat la +35? Explicatia este urmatoarea: Sub „dictatura” Basescu, societatea civila nu a fost ingradita in a se exprima, si-a dat seama ca reactia ei va conta, de aceea a si facut-o. Sub „democratia” actuala, se pare ca este de prisos…asa ca ori de frica (s-au auzit amenintari cu puscaria, s-au desfiintat comisii pentru ca nu au dat verdictul care trebuia) ori din inutilitatea demersului, cert este ca singura reactie consistenta a venit din partea Europei (Slava Domnului!). Prin urmare, scurt pe doi, abuzurile de putere sunt in continuare acceptate.

3. Nationalismul: Este o partitura  care s-a cantat tare de tot in timpul comunismului si a fost reluata si acum: Nu vrem sa mai fim slugile Europei, Germania ne trateaza ca pe o colonie, Barroso e un politruc, ungurii au denaturat rezultatele referendumului pentru ca Basescu le-a promis Ardealul, mai nou si nemtii contribuie la umflarea listelor electorale si trebuie stersi samd. Ca este folsoit discursul este de inteles, mai grav este insa ca prinde.

Existenta si acceptarea abuzurilor de putere si aderenta discursului nationalist demonstreaza, cred, faptul ca Romania nu a iesit inca pe deplin din comunism. Se pune intrebarea: De ce? Cei ce au acum 40-50 ani, aveau la Revolutie 20-30, deci generatia Ion Iliescu s-a cam dus….Pentru ca exista „focare” de mentalitate si atitudine comunista. Le vom gasi oare la tara, in masa mare de manevra electorala, a celor ce practica o agricultura de subzistenta, ca in Evul Mediu? Nu. Dar oare intre micii intreprinzatori pe spinarea carora statul isi incaseaza veniturile bugetare? Nu. In societatile cu capital de stat, in administratia centrala si locala hiperbirocratizata, ineficienta si complet nereformata cu mult prea mult personal si cheltuieli enorme? Ei bine, da. Nimeni nu a indraznit sa se atinga pana acum de aceasta categorie, toate guvernele au curtat-o, menajat-o si ingrasat-o, chiar si fostul guvern care a redus lefurile cu 25%, la toata lumea la fel -masura de tip comunist.  Nu ar fi fost mai eficient sa dea 25% afara? Pe termen scurt, efectele financiare ar fi fost aceleasi, pe termen mediu s-ar fi putut incepe un proces de eficientizare.

Ce legatura are asta cu evenimentele actuale si cu comunismul? Are. Atata timp cat discutia se va purta in jurul lefurilor din administratie si atata timp cat aceasta va constitui o frana in dezvoltarea economico-sociala a Romaniei, dreapta va ramane un demers intelectual, caci clasa mijlocie va reprezenta o patura foarte subtire, iar stanga va propaga in continuare discursuri nationaliste si va abuza de putere, asa cum a fost invatata sa o faca in comunism.


Astazi, Majestatea Sa, Regele  Mihai, a innobilat pentru o clipa cu Augusta Sa Prezenta Parlamentul Romaniei si i-a facut pe distinsii deputati si senatori sa inteleaga cine sunt de fapt: „alesii poporului”. Toata adunarea a fost cuprinsa de emotie pe care fiecare si-a explicat-o dupa posibilitati: Victor Ponta (saracu’!) a asistat la o „bucatica de istorie” , altii au inteles ca se afla in prezenta Majestatii (Teodor Paleologu). Pana la urma este si normal ca acolo unde apare Regele sa se intample ceva: fiind uns de Dumnezeu, el este, prin urmare un purtator de Dumnezeu….

Despre avantajele monarhiei constitutionale asupra republicii este inutil sa dezbatem: ele sunt evidente. Spre exemplu, 3 dintre ele: din punct de vedere „teologic” ,  asa dupa cum regele este „deasupra noastra” nefiind tinut de legi, ci fiind garantul lor, tot astfel  pricepem mai usor ca deasupra tuturor se afla Dumnezeu, in fata caruia vom si da odata socoteala (De aceea regele ii poate gratia pe condamnati, dupa cum si Dumnezeu iarta pacatele oamenilor, in schimb, cu ce drept face asta presedintele?). Dar nu este nevoie sa mergem atat de sus: aflandu-se deasupra unor interese de grup ce l-au propulsat la putere, regele este detasat de patima politica, fiind astfel garantul ordinii constitutionale, al echilibrului, al credintei, al democratiei. Presedintele, NU; si nici nu poate fi, caci este exponentul celor care l-au votat. De ce ne complacem asadar in utopii de genul celor scrise prin diverse constitutii ca presedintele este echidistant??? Acesta este al doilea argument, de ordin functional. Si, in fine, coborand si mai jos, prefer oricand pe Ludovic XVI si pe Maria Antoaneta cu toate excesele lor oricarui Nicolas Sarkozy si oricarei  Carla Bruni – macar cei dintai aveau maniere.

Revenind la discurs, a mai spus ceva Regele, ceva ce trecut neobservat, si anume ca elitele au un rol important in reformarea societatii romanesti…Intrebarea se pune: care elite? Cand vorbim de elite, ne referim la persoane ce au un  anume impact public, in bine; in Romania  le numeri pe degetele de la maxim  doua maini: in politica,  numarul lor- veti fi, sper,  de acord cu mine –  este egal cu zero ( a fost Coposu, ce e drept….); in cultura ne raportam la Plesu, Patapievici si Liiceanu la pachet (in orice societate normala cei trei nu au ce cauta impreuna, sunt diferiti, dar daca la noi numai astia sunt?); in finante – Isarescu; in afaceri? – poate ma ajutati, ca nu-mi vine nimeni in minte …si cam atat. Imi cer scuze celor pe care i-am omis (PF Daniel?). In rest o multime de Iliescu, Constantinescu, Basescu, Antonescu si alti …escu si sa nu uitam exceptiile de nume Becali si Copilul Minune.  Iarasi, imi cer scuze celor pe care i-am omis (Udrea?)

Monarhia este in sine creatoare de elite, pentru ca Regele, Casa Regala, in fine, aristocratia reprezinta un model la care toata societatea se raporteaza, incepand de la palariile pe care le poarta Elisabeta a II a si pana la modelul de curaj si patriotism de care a dat dovada George VI cand era bombardata Londra in al doilea razboi mondial.

Astazi a fost o zi frumoasa. Ramane sa meditam ce ar fi mai bine:  sa ne intoarcem la o societate bazata pe elite, sau sa  ii dam inainte cu „Liberte, Egalite, Fraternite!”

DC


Promovabilitatea la BAC a fost anul asta de ca. 50%, cea mai slaba din ultimii 20 ani. Toata lumea s-a apucat sa comenteze, ministrul Funeriu sa se felicite ca in sfarsit BAC-ul a fost corect, opozitia ca nu e ok  samd. Multi isi dau cu parerea si, ca de obicei, majoritatea pe langa subiect. Ca sistemul de invatamant este la pamant stie toata lumea, acum s-a vazut si cu cifre. Nu am auzit insa pe nimeni sa comenteze asupra cauzelor.  Asadar, fara a avea pretentia unei analize exhaustive asupra fenomenului desoebit de complex al educatiei, in general, iata cateva consideratii asupra pasilor ce au fost facuti dupa Revolutie, dupa parerea noastra, intr-o directie gresita. Este un paradox aici: in dezastrul general din vremea comunismului, sistemul de invatamant, desigur, hiperteoretic si cu alte multe neajunsuri, cat de cat functiona. Acum, nu mai este cazul. „Reforma” inceputa dupa revolutie nu a umblat decat la „forma” (poate de aia ii si zice reforma, ca daca s-ar fi umblat la continut s-ar fi numit „recontinut”). Astfel:

1. Desfiintarea examenului de admitere in liceu. Examenul reprezenta un filtru: tria si distribuia elevii si stabilea astfel si un clasament al liceelor. Astazi functioneaza un super sistem computerizat ce lasa, pana la urma, la voia hazardului intrarea unui elev la un liceu sau altul. De exemplu, un elev cu media 9 va alege un liceu ce in anul anterior a avut ultima medie in jur de 9. Nimeni nu-i garanteaza insa ca anul acesta nu se vor inscrie suficienti candidati cu medii mai mari decat el, astfel incat dintr-o data media lui devine mica. Pierde prima optiune. Cum sistemul ii distribuie intai pe toti cei ce s-au incadrat corect la prima optiune, elevul respectiv ajunge in cel mai fericit caz la a patra optiune intrand cu media 9 la un liceu unde cea mai mare medie de admitere a anului anterior a fost 6. Este inutil de comentat ca acest elev se nenoroceste pe viata. Si macar daca, asa prost cum e, sistemul ar fi avut o continuitate, dar de la an la an s-au adus inovatii: ba si examen de capacitate si de intrare in liceu, ba fara capacitate, ba cu examenul de capacitate distribuit in timpul anului (asta este genul de idee ce nu-ti vine decat odata la 500 de ani)…

2. Descentralizarea. Acest cuvant a devenit o paradigma, numai ca in loc sa se aplice in economie, unde statul este inca mult mult prea implicat, a fost exersat in invatamant? De ce? Daca toti elevii trebuie sa beneficieze de aceeasi pregatire, si cei din Pocreaca si cei din Bucuresti, de unde pana unde aceasta dorinta de a descentraliza? De ce trebuie sa existe manuale alternative, spre exemplu? Adica, Caragiale  nu este la fel de important pentru toata lumea? Rezultatul este ca profesorii nu prea se mai tin de manuale, iar elevii nu prea mai citesc nimic. O si mai grea lovitura este data de actuala lege a invatamantului care trece titularizarea profesorilor de la nivelul inspectoratului la nivelul scolilor. Pana cum, de bine de rau, era un examen national si se mituia la nivel de inspectorat, mai erau si unii care stiau si luau examenul de titularizare pe bune. De acum inainte, fenomenul coruptiei se va amplifica: inspectorate erau 41, scoli sunt mii…ce credeti, dintre 2 canidati pe un acelasi post la o scoala generala, cine va fi titularizat: Nita Ghitescu, competent dar un oarecare, sau Ghita Nitescu, prietenul directorului?  Traim in tara lui Caragiale, de aia trebuie studiat in mod obligatoriu si de catre  toata lumea.

3. Distrugerea invatamantului profesional. A inceput sistematic dupa Revolutie, dna. Andronescu i-a dat lovitura de gratie: a desfiintat scolile profesionale. Acum toata lumea este la liceu, si cel de la profesionala si cel de la profilul teoretic studiaza integrale  la matematica, nu conteaza ca pentru prima categorie este pierdere de vreme….dau si acelasi bac (cu mici nuante, dar nesemnificative). Toata industria se plange de slaba pregatire a angajatilor „meseriasi”: tamplari, ospatari samd. Nu stiu nici sa serveasca la masa, nici sa rezolve integrale.

4. Hiperteoretizarea invatamantului si inflatia de facultati. Toata lumea are astazi o diploma: ea nu mai are nicio valoare. Sigur, veti zice, valoarea o da piata, sa faca fiecare ce vrea, dar sa ne gandim la pierderile la nivel national, atat economice cat si in ceea ce priveste capitalul uman. Daca cineva care ar fi fost un bun apicultor, de exemplu, se lanseaza in studii universitare, pentru care nu are nivelul de abstractizare necesar, efectele negative  sunt multiple: avand pretentiile pe care in mod nominal i le da diploma, va refuza sa se antreneze in activitati sub nivelul de pregatire parcurs: traim deja criza celor cu studii superioare ce nu-si gasesc un loc de munca potrivit cu nivelul scolii absolvite. S- a investitit, insa, in educatia lor. Daca se intorc, totusi, la apicultura, o vor face prost, nici aici nu au pregatirea necesara. Mierea va fi de proasta calitate, se va vinde numai in vrac si va contribui mai putin la PIB,  samd. La nivel general, traim drama incompetentei generalizate ce paralizeaza Romania.

5. Reforma invatamantului, varianta Funeriu. Cele 2 mari masuri (astept sa fiu contrazis) ale noii legi sunt trecerea titularizarii profesorilor la nivelul scolilor (am comentat deja mai sus asupra acestui subiect) si trecerea clasei a IX a de la liceu la generala. Aceasta a doua masura este intr-adevar geniala: ea va rezolva problema invatamantului romanesc….sigur, o sa se creeze ceva haos, ca scolile generale nu vor avea suficiente sali de clasa, ca se vor reduce catedre ale profesorilor de la liceu samd…Detalii.

6. Sa vorbim si despre salariile profesorilor? Nu, e prea dureros.

Poate, intr-un final, vor aparea si masuri de genul: campanie de consultare a profesorilor, elevilor si parintilor la nivel national asupra directiei reformei in invatamant, schimbarea curriculei in sensul adaptarii ei la cerintele pietei, intarirea invatamantului profesional care trebuie sa abordeze grosul masei de elevi  , inclusv prin pachete financiare care sa sprijine cooperarea dintre scoala si industrie, reducerea drastica  a numarului de scolii superioare admise samd.

Rezultatele „ReFormei” s-au vazut. Asteptam cu nerabdare si „ReContinutul”….

DC


S-a anuntat azi prin mijloacele mass-media ca Posta ii va trimite obligat-fortat pe angajatii sai in cate 2 zile de concediu fara plata pe luna pana la sfarsitul anului, economisind astfel 7 milioane lei, urmand ca 2000 de posturi sa fie restructurate, dupa ce, anul trecut, Posta a inregistrat pierderi de 29 milioane EUR. Va mirati?

Nu cred sa existe  la ora actuala institutie in tara asta  care sa intruchipeze mai bine „virtutile” sectorului public. Nicaieri nu se vede mai bine dispretul pentru client, atitudinea ca acestuia i se face o favoare cand si daca este servit, ineficienta, incompetenta, lipsa de orice sentiment de raspundere al angajatilor….Daca doriti sa va reamintiti cum era in comunism, nici nu e nevoie sa se infiinteze vreun muzeu….ajunge sa mergeti pana la posta….

Putine s-au schimbat de atunci….vine, bunaoara, cate un colet, cate o scrisoare recomandata, primesti in casuta postala o instiintare scrisa (cu picioarele) pe care este trecut si un numar….acuma, nu este nevoie decat de cel mult 4 clase ca sa intelegi ca 2 vine dupa 1, ca 70 e inainte de 80, in fine, ca numerele inseamna o ordonare.  Ei bine, la posta nu este asa: ajungi cu hartiuta si angajata respectiva incepe sa caute intr-un catastif mazgalit (tot cu picioarele). Teoretic, din 3 itreratii ar trebui sa ajunga la coletul tau: sa spunem ca ai numarul 272. prima oara deschide la intamplare si nimereste, sa zicem, la 500; in mod logic are trebui sa dea paginile inapoi pana cam pe unde se afla cele cu 200 si ceva, urmand apoi sa se uite mai atent si sa-l nimereasca pe 272. Nici vorba: de fiecare data catastiful se rasfoieste de la prima pana la ultima fila. Se formeaza o coada, lumea se enerveaza…din cele 5 angajate, numai una se ocupa de colete…restul sta cu un calculator in fata…oare de ce? doar totul se scrie de mana….

Cea mai tare faza pe care am trait-o a fost cand am primit in mod eronat o scrisoare adresata unei anume doamne Popescu din comuna Bragadiru, eu domciliind in Bucuresti, Aleea….. Cum aveam treaba la posta, am luat si scrisoarea cu pricina spre a o returna Postei  care ar fi urmat sa o redirectioneze catre adrisantul necunoscut mie. „De ce ne-ati adus-o noua, trebuia sa luati legatura cu factorul postal….”Am simtit ca mi se pune un nod in gat si, pe un ton egal, am incercat sa-i explic duduiei respective: „Doamna locuieste in Bragadiru, eu in Bucuresti….” „da, da, trebuia sa luati legatura cu factorul…” Nu mi-a mai ramas altceva de facut decat sa zbier si sa-i explic ca nu pot sta toata ziua acasa pentru a prinde momentul cand vine factorul etc etc.

Sa va mai povestesc si de semnaturi in fals, comise de factori, de luare la cunostinta in cazul unor instiintari cu caracter oficial? Nu, v-as plictisi…

Sistemul de posta infiintat de Darius a constituit un stalp  de sustinere al Imperiului Persan. E drept, la noi, persii, cum venira se facura toti o apa si-un pamant. Poate era mai bine sa nu, am fi avut si noi o posta ca lumea….