Democratia de tip anglo-saxon are la baza principiul separarii puterilor in stat. Functioneaza „checks and balances”. Aplicat in cazul Romaniei, Guvernul (executiv) emana de la Parlament (legislativ) care la randul lui reprezinta optiunea electoratului; Presedintele (executiv) numeste procurorul general (judecatoresc), el insusi fiind sub controlul alegatorilor deoarece este votat direct; judecatorii sunt inamovibili samd samd

In democratia de tip roman, Senatul (legislativ) alegea 2 consuli (executiv) pe o perioada de 1 an; in cazuri exceptionale (razboi) se alegea un dictator cu puteri discretionare pe o perioada de 6 luni, mandat reinnoibil o singura data. Institutia dictaturii a constituit calcaiul lui Ahile pentru Democratia Romana, caci la un moment dat – simplificand mult – Caesar a fost numit dictator pe viata. Acesta a insemnat sfarsitul Republicii Romane.

De un an de zile noi traim intr-o dictatura in sensul roman al termenului, cu un guvern care nu emana de la Parlament, ci a fost numit de Presedinte. (Desigur, formal a obtinut vot de investitura; toti Imparatii Romani consultau Senatul, dar tot acolo suntem, in fond). Desi Romania nu se confrunta cu o situatie exceptionala de tip foamete, razboi, tulburari sociale grave, Presedintele a considerat ca neincrederea electoratului in clasa politica (cum a masurat-o?) e motiv suficient pentru a impune un guvern tehnocrat.

Ne-am aflat asadar intr-o situatie exceptionala care impunea masuri exceptionale: liber de constrangeri electorale, format din experti de o valoare iesita din comun, guvernul tehnocrat avea posibilitatea sa reformeze cu adevarat statul roman. (Parlamentul nu s-ar fi opus, oare, la orice masura radicala? Raspunsul e ori da, ori nu, TND 1.Nu s-ar fi opus, pentru ca PSD-ului ii convenea situatia si ar fi girat guvernul tocmai pentru a castiga alegerile ce vor fi urmat in 2016; daca PSD ar fi guvernat si 2015-2016 cu siguranta le-ar fi pierdut; PNL nu s-ar fi opus, caci Guvernul emana de la propriul presedinte. 2 S-ar fi opus. In cazul asta, din start numirea unui Guvern tehnocrat a fost gresita, am pierdut cu buna stiinta un an de zile. Oricum, nu putem sti, caci nu s-a luat nicio masura radicala.

Nu trebuie studii amanuntite (desi exista) care sa arate care sunt problemele acestei tari: se vad cu ochiul liber. In continuare, 4 exemple:

  1. Infrastructura: Canalizare, apa, sosele, cai ferate, name it. Competitivitatea se bazeaza pe inovare. Inovarea nu poate avea loc intr-un mediu polarizat. In Romania polarizarea urban-rural pe criterii de infrastructura de baza este aproape o falie.  Faceti exercitiul si iesiti din Bucuresti, dar nu spre Otopeni (acolo aeroportul a condus la dezvoltare) ci spre Dragomiresti. Intre Chiajna, aflata in interiorul Centurii Capitalei si Dragomiresti, primul sat din exterior, este o diferenta de 100 de ani la 500 m departare.  Asta are consecinte in mentalitate samd. (Aceeasi situatie se regaseste in orice alt mare oras).  Mai departe, sa ne gandim un pic cat timp se pierde pe drum ca sa ajungi dintr-un loc in altul, ce pierderi de oportunitate enorme la nivelul economiei nationale vin, ca sa dam asa, un exemplu, din faptul ca portul Constanta – potential al III lea port al Europei- nu beneficiaza de infrastructura rutiera si feroviara conexa spre Centrul Europei samd samd samd. Anul acesta, tara asta ar fi trebuit sa devina un santier. S-a reparat cu chiu cu vai A1 la Miercurea Sibiului. O sa se surpe din nou….
  2. Educatia: Competitivitatea se bazeaza si pe antrprenoriat. De unde sa se selecteze intreprinzatorii, cand din nou, nu toti copiii beneficiaza de acces egal la educatie? Noi ratam sistematic 50% dintre elevi – cei ce traiesc la tara – unde nu exista profesori calificati (sau sunt calificati peste noapte la Spiru Haret). Ajungem din nou la infrastructura: ia sa fi existat legaturi feroviare, rutiere ca lumea catre cele mai indepartate catune, ar fi ajuns profesorii si acolo. Cat despre orase, tot polarizarea domneste: Se impart elevii in clasele A, B si C cu crema la A, se creaza clase speciale de informatica si bilingve, se dau concursuri de acces in clase speciale in dispretul Constituitiei si al bunului simt,  se pregatesc cu alte cuvinte specialisti pentru Harvard si Statele Unite: cu buna stiinta, este incurajat brain drain… Curricula este depasita, efectivele claselor sunt prea mari. Anul acesta ar fi trebuit sa inceapa reformarea educatiei, proces amplu, ale carui roade s-ar fi vazut peste 20 ani… In schmb, s-a atacat varful icebergului, si prost. Concursul de directori este o catastrofa dupa toate normele incepand de la concept, metodologie si terminand cu aplicarea. In numele luptei impotriva politizari, 3000 de scoli au ramas fara director in mijocul anului; unii nici nu s-au putut inscrie la concurs, ca erau fosti tractoristi calificati in invatatori si nu indeplineau criteriile de eligibilitate. Vor fi numiti alti directori, tot dupa critetii politice, dar mai slabi decat cei actuali, ca astia  nu ma au voie sa fie…Cat despre cantitatea de teme pe ora, ce sa mai vorbim….
  3. Sanatatea: daca nu iti da Dumnezeu zile, in spitalele din Romania mori cu zile. Si, cum ar putea fi altfel, cand medicii sunt prost platiti si cei mai buni pleaca? Sistemul scrie pierderi enorme, caci veniturile incasate la Casa Nationala din contributii nu au cum sa acopere cheltuielile; toata lumea, pentru o simpla durere in cot, se duce la Urgenta; Mai mult, Casa Nationala deconteaza servicii prestate de catre clinici private(!!!); exista un super model de business: consultatiile se fac la cabinetele particulare, veniturile intra asadar in buzunare private, in timp ce operatiile/ analizele se realizeaza in spitalele de stat, cheltuielile asadar trec pe seama bugetului statului. Anul acesta trebuia reformat sistemul. Au fost dati afara niste directori….
  4. Birocratia: Hidra cu 7 capete, este principala frana in modernizarea statului, fiind prin natura ei conservatoare. Din 4 milioane de angajati, 1,2 milioane lucreaza la stat. In orice institutie ai intra, dintr-un ochi s-ar putea renunta la cel putin 25%. Mai mult, ca in orice sistem de tip „timpul trece, leafa merge” sunt oameni dedicati slujbei de functionar public, buni specialisti,  care trag tinand in spate si pe altii care se lasa dusi de val, fara sa vada cu adevarat rezultatul muncii lor, ceea ce e foarte frustrant.  Remuneratiile sunt inegale, neadecvate in raport de calitatea activitatii prestate samd. Anu acesta ar fi trebuit sa inceapa reforma administratiei statului. Au fost taiate niste hartii. In numele simplificarii, fondurile structurale au fost blocate mai bine de jumatate de an.

Romania este o tara polarizata si, anul acesta, nu s-au luat masuri pentru a intari media. Romania este o tara unde principala problema este incompetenta, dar s-a batut in continuare moneda numai pe coruptie (o plaga dureroasa si ea, desigur), neluandu-se nicio masura spre a o rezolva pe prima.

Anul acesta, constat ca mi-a fost luat un an. Raportat la 70 , cat e speranta medie de viata, este foarte mult. Dar, ceilalti 26 nu au fost pierduti? Nu, pentru ca in paradigma democratica in care traim, majoritatea decide care e directia in care merg lucrurile. Poate sa nu iti convina, dar asta e altceva. Dar atunci cand ceva este impus cu promisiunea unei schimbari si nu se intampla, de fapt, mare lucru, atunci nu mai este amuzant chiar deloc.

Anul acesta ar fi putut sa fie ceva mai ceva. Nu a fost, Si, ca sa-l parafrazez pe Marquez, semintiilor condamnate la un an de singuratate,  nu le este data o a doua sansa pe pamant.


1 comentariu la “Un an de singuratate”
  1. Botu Alexandru a spus:

    „semintiilor condamnate la un an de singuratate, nu le este data o a doua sansa pe pamant”.
    Suntem noi o semintie ca sa ne temem ca nu vom avea o a doua sansa?

Comentariul tau