In intelepciunea Sa, MS Carol II a a infiintat pentru viitorul Rege Mihai o clasa speciala in care aveau sa intre copii reprezentand toate mediile sociale, toate provinciile istorice, inclusiv un maghiar si un german. La ce folosea acest demers – de ce a trebuit sa-L dea la Scoala – in conditiile in care Printul Mostenitor este protiotipul candidatului pentru homeschooling, deoarece, in calitate de monarh, se afla deasupra sistemului, in varful ierarhiei sociale si  intr-un anume fel chiar in afara societatii? Pentru a nu fi rupt de realitate, pentru a cunoaste si a se forma – chiar cu anumite restrictii date de statutul Sau, de alegerea dupa spranceana a colegilor si profesorilor etc etc -in societatea, in sistemul peste care avea la un moment dat sa domneasca.

(De la bun inceput sa aratam ca discutia se poarta in contextul unei societati foarte permeabile,  iar nu al uneia strict impartita in clase sociale, astfel incat sa fie suficienta o reprezentativitate limitata a scolii.)

Pornind de la exemplul Regelui, iata cateva argumente in favoarea Scolii colective  in raport cu Homeschoolingul:

  1. Rolul formator: Alaturi de Familie si Biserica, Scoala este un pilon al formarii omului ca membru al societatii. Dupa cei 7 ani de acasa in sanul familiei – un mediu complet protejat –  Scoala este primul contact al copilului cu o realitate sociala mult mai complexa decat ceea ce ii oferea familia – fie ea oricat de extinsa ar fi fost; o realitate in care exista reguli, constrangeri, pericole, oportunitati, disciplina samd.  La scoala, copilul invata ca viata este un joc care are niste reguli, a caror incalcare are consecinte – nu grave, deocamdata, caci scoala este totusi un mediu semiprotejat –  invata ca libertatea individului se opreste acolo unde este afectata libertatea celorlalti, ca pentru a-si castiga locul in grup trebuie sa lupte cu arme specifice propriei personalitati, sa negocieze, sa cedeze, sa castige si sa piarda…pe scurt sa se formeze. Asa ceva acasa nu exista, sau exista intr-un grad mult mai limitat. Bun, dar ce ne facem cu copiii care nu se adapteaza in acest sistem? In primul rand ca exceptiile sunt de stricta interpretare, iar pentru cazuri bine justificate medical, homeschoolingul este o optiune si acum. De multe ori insa, neadaptarea vine din faptul ca Scoala este investita cu roluri pe care nu le are. Ea nu tine loc nici de Familie nici de Biserica. De multe ori, parintii arunca propriul esec in educarea copiilor asupra Scolii….
  2. Reprezentativitatea: Scoala colectiva este reprezentativa. De ce? Pentru ca ea este frecventata de multi, foarte multi copii, de aproape toti. Frumusetea numerelor mari este ca indicatorii statistici – si mai ales media – devin reprezentativi. Mai pe romaneste, povestile mele de la scoala sunt aceleasi cu ale tale, ale celui din oras cu ale celui de la sat, ale copilului de inginer cu cele ale femeii de serviciu. Prin aceasta, scoala devine, prin rezultanta data de medie, generatoare a societatii prin copiii pe care i-a format, fiind la randul ei influentata de aceasta prin profesori. Este, de aceea,  si relativ conservatoare, ceea ce nu e rau neaparat.  Asa ceva homeschoolingului ii lipseste cu desavarsire. Se va contrargumenta: – Doar copilul nu sta inchis in casa, ci intra in contact cu alte grupuri de copii samd. – Da, numai ca aceste grupuri sunt alese de parinti, deci au un grad mai redus de reprezentativitate: – Asa, si? Ce folos are copilul meu sa stea intr-un grup unde se injura? – Aparent corect, dar atunci,  de dragul consecventei metodologiei de educatie alese, ar trebui ca aceste grupuri sa fie la randul lor formate din homeschooleri, caz in care cream „grupuri” inchise (suntem intr-o societate permeabila, de la premisa asta pornim), ceea ce este o schizofrenie din punct de vedere social; daca pe de alta parte, aceste grupuri sunt formate din copii care merg la scoala, atunci care e logica sa-l mai tinem acasa; aia injura, va injura si el, nu-l protejam cu nimic de relele sistemului coelctiv..atunci, de ce nu-l dam direct la scoala? Ne invartim…
  3. Respingerea: Consecinta lipsei de caracter formator si de reprezentativitate ale sistemelor alternative (probleme sunt si cu alte dezmembraminte de la scoala colectiva, gen Waldorf si altele) si mai ales ale homeschoolingului este ca sistemul  generat de scoala colectiva – asa cum am aratat mai sus – va respinge automat ceea ce simte ca strain la prima reintrare pe drumul principal. Este de domeniul evidentei si validat in practica. Este mult mai greu pentru un copil care a parcurs o ruta alternativa sa se integreze in societate. Un mic exemplu: pe cand eram profesor exista in scoala o clasa care in primara primise prin dispensa permisiunea sa aplice un sistem alternativ. S-au intors pe drumul principal in clasa a V a. Copiii erau la fel ca toti ceilalti in fond, insa era clasa cu cele mai mari probleme din scoala: probleme de disciplina, probleme de rezultate la invatatura samd. Ergo: sistemul alternativ este bun doar daca poate fi dus pana la capat. Homeschoolingul este aplicabil doar daca esti Regele sau daca toata viata vei sta acasa. Altfel, sa nu te trezesti ca ai nimerit intr-o fundatura.
  4. Argumentul didactic. Este cel mai slab dintre ele si pe el se contra-pedaleaza pentru ca intr-adevar Scoala scartaie rau la capitolul transmiterii informatiei si asimilarii acesteia. Ma indoiesc insa ca de acasa se va invata mai bine. Fara de motivatie nu se face nimic. Nu putem vorbi de motivatie pozitiva in ceea ce priveste invatatul la copii, nu am azuit copil sa invete de drag si in niciun caz la toate materiile – sa vorbim pe ce este, nu pe ce ne-am dori sa fie – iar in familie, motivatia negativa – adica frica sanctiunii – nu exista. Un mic exemplu: unul dintre cei mai severi profesori din liceu a fost cel de fizica. Intr-a IX a si a X a eram obligati sub sanctiunea notei 2 sa lucram cate 20 probleme pe saptamana. Intr-a XI a facut greseala sa ne spuna ca ne-am facut mari si ca de acum lucram din proprie intiativa. Rezultatul pe termen scurt: nu a mai lucrat nimeni nimic. Consecinta pe termen lung: si acum, stiu mai bine mecanica si termodinamica decat electricitate, desi dupa aceea am urmat o facultate cu profil electric. Rolul de baza al scolii nu poate fi suplinit.
  5. Argumentul bunului simt: daca MS Regele s-a coborat pana la a face scoala colectiva, cine suntem noi sa ne cocotam la homeschooling? Se simte aici un iz greu de nouveau riche-ism care abia poate fi ascuns de parfumul argumentatiei oricat de fina ar fi…
  6. Argumentul relevantei. Problemele scolii nu constau in rolul ei social formator si reprezentativ ci in cel didactic. Este nevoie de o ampla reforma a curriculei, adaptata la nevoile economiei, de imbunatatirea infrastructurii in mediul rural (apa, canalizare, cai ferate, sosele) care sa inlesneasca accesul profesorilor catre scoala din sat si al elevilor din sat catre liceul din oras samd. Si din acest punct de vedere, discutia despre homeschooling este o fundatura.

1 comentariu la “O Fundatura Numita Homeschooling”
  1. Daniel Cosnita: „O fundatura numita Homeschooling” | | Finantare.ro a spus:

    […] Cosnita scrie pe blogul sau despre […]

Comentariul tau