Asocierea din titlu s-ar putea sa va para la prima vedere foarte bizara, si trebuie sa recunosc oricum ca este destul de „baroca”. Sa ma explic.
Mesterul Manole (alaturi de Miorita) este unul dintre cele doua mari mituri fondatoare romanesti. Cunoastem cu toti marea lui concluzie si anume ca fara sacrificiu nu se poate cladi nimic durabil. Dar altceva? V-ati gandit la amaraciunea, frustrarea, disperarea, furia pe care le simteau cei 9 mesteri mari, calfe si zidari cu Manole zece, care-i si intrece, cand in fiecare dimineata vedeau ca munca lor de deunazi fusese in zadar? Si nu ridicau cine stie ce zidarie, construiau o mare manstire intru pomenire, element fundamental al  lumii….
Situatia din balada este o reflectare fidela a modului cum se deruleaza lucrurile in Romania: de la portar si pana la ministru, odata ajuns in functie, fiecare isi inchipuie ca este competent, ca stie bine cum stau lucrurile si anuleaza tot ce s-a facut pana atunci din pix: „Asa? Nu, dom’le…va spun eu cum stau lucrurile!”. Si, astfel, in fiecare dimineata o luam de la inceput.
Stai si te intrebi atunci cum de totusi merge tara asta….merge pe spatele unor intreprinderi mici si mijlocii care in ciuda incompetentei, relei vointe si birocratiei ce domina administratia statului produc valoare adaugata. In ultima perioada, acesti intreprinzatori s-au asociat in structuri regionale de tip cluster, reunind industria, cercetarea-dezvoltarea-inovarea, autoritati publice locale si alti catalizatori. In toata lumea aceste structuri sunt sustinute la nivel national si regional….la noi, e greu, greu de tot. Cate nopti nedormite, cate memorii, cate drumuri batute de reprezentantii clusterelor din tara la Bucuresti pentru intalniri cu ministri care in ultimul moment aveau altceva mai bun de facut decat sa-i asculte pe cei pe care trebuie sa-i slujeasca! Ce frustrare cand in noua etapa de programare 2014-2020 a fost sters cu buretele tot ce s-a facut pana acum si clusterele s-au trezit din nou fara sprijin dupa ce cu chiu cu vai, cu mare truda si consum de energie au reusit in al doisprezecelea ceas sa determine deschiderea unei scheme de finantare in sprijinul dezvoltarii lor….
In toata aceasta obtuzitate si lipsa de sprijin sunt  putine exceptii (dar care, din pacate, confirma regula). Printre ele, UEFISCDI – Unitatea Executiva pentru Finantarea Invatamantului Superior si Cercetarii, Dezvoltarii si Inovarii in Romania, care in ultimii ani, inafara de managementul competent al programelor de finantare pe care le deruleaza, si-a asumat rolul de catalizator al proceselor inovative in tara noastra, in adevaratul sens al cuvantului, inclusiv in domeniul clusterizarii. Cu o echipa tanara, formata din profesionisti, UEFISCDI a construit o viziune si  s-a incapatanat sa ne arate ca Statul poate arata si altfel. Ei bine, ei au inteles! Am gasit acolo usa deschisa si nu a trebuit sa scriem memorii! Cu titlu de exemplu, organizarea celei de a doua conferinte nationale a clusterelor, a carei derulare a fost cruciala pentru a impune pe piata aceasta paltforma de comunicare, schimb de idei si consolidare a mediului de clustere din Romania, nu ar fi fost posibila fara sprijinul direct al UEFISCDI. Si nu e singurul exemplu.

Saptamana viitoare vor sa ii desfiinteze. Asociatia Clusterelor din Romania spune un hotarat NU!


3 comentarii la “Mesterul Manole, clusterele si UEFISCDI”
  1. Alexandru Botu a spus:

    Greseala tuturor „naivilor’ este ca desi cunosc perfect Balada „Mesterul Manole” si semnificatia ei cruciala pentru romani isi permit sa creada ca in timpul existentei si actiunii lor se suspenda Balada. Nu, dragi „naivi” mai intai luati-i pe „ciocoi ca hreanul, si dati-i pe razatoare”, cum zicea Arghezi si mai apoi, cand veti constata ca niciun cap de ciocoi si de neam prost nu mai apare apucati-va serios de ale voastre! Si de ale noastre…Unde ne intalnim, la razatoare ori dupa?

  2. Domnica Cotet a spus:

    Impărtăşesc întru totul aceste constatări. Decizia de desfiinţare nu are nicio legăatură cu performanţa instituţiei, care a devenit element de referinta la nivel european. Nu, nici vorba. Beneficiarii se plang de nivelul de finantare extrem de scazut, nu de modul de evaluare cu experti straini, care asa trebuie sa fie, daca dorim sa devenim competitivi. Dar oare chiar dorim acest lucru? Eu cred ca nu. Si nici nu intereseaza la nivel politic acest lucru. Justificările acestei decizii sunt cusute cu aţă alba, ca sa nu zic ca nu există.
    Poate totuţi ar trebui să citească Raportul de activitate al UEFISCDI, pentru 2014. Cred că ar merita o analiză atenta în vederea fundamentarii deciziei finale.

  3. rr a spus:

    de ce nu publicati si pe alte platforme? de pilda republica.ro sau contributors… Ati avea mai multa vizibilitate. E nevoie sa se mai faca auzite si voci mai echilibrate si parca mai rationale 🙂

Comentariul tau