Cand Brucan a spus ca Romaniei ii vor trebui 20 ani ca sa iasa din comunism, le-au tiuit urechile tuturor, mie inclusiv, cat eram de mic pe vremea aceea…

Cei 20 ani au trecut.  A iesit Romania din comunism? Evenimentele in derulare – inca cu final neasteptat- legate de suspendarea presedintelui, par sa demonstreze contrariul. Trecand peste polarizarea simpatie-ura pe care personajul principal o genereaza, nu se poate sa nu constatam cateva lucruri care demonstreaza afirmatia de mai sus:

1. Distanta fata de putere: Acest concept are in spate o dimensiune culturala definita ca atare de G. Hofstede in 1991 (Hofstede, G., 1996, Managementul structurilor multiculturale, Ed. Economica, Bucuresti) si se refera la modul cum societatea se raporteaza la inegalitate si la modul in care cei ce detin puterea se folosesc de ea. Concret, Regele Suediei ducandu-se la cumparaturi isi uita cardul de credit acasa si cu parere de rau este refuzat la casa. Acest exemplu demonstreaza o distanta mica fata de putere, caracteristica societatilor democratice: oamenii nu accepta inegalitatea iar cei ce au puterea nu abuzeaza de ea. La noi, guvernul a jalonat printre reguli si legi cu delicatetea unui elefant intr-un magazin de portelanuri nesfiindu-se sa ciobeasca sau sa sparga vreun cristal de Boemia atunci cand ii statea in cale: Monitorul Oficial unde s-au publicat hotarari invers decat se intamplau pentru a se conferi anterioritate, Parlamentul ocolit prin Ordonante de Urgenta acolo unde avea competente, adica la  legea referendumului, dar scos in fata acolo unde nu avea – reprezentarea tarii in strainatate, Constitutia care a fost siluita atat in litera cat mai ales in spiritul ei. Exemplele pot continua.

2. Reactia societatii civile: Aceasta este o consecinta directa a „distantei fata de putere”, dar merita tratata in mod distinct. Fata de cele de mai sus ea este sublima, dar lipseste cu desavarsire. De ce oare? Caci, pe de alta parte, s-a vazut ca in iarna, atunci cand Basescu a tropait la randul lui in chestiunea cu Arafat, reactia nu s-a lasat asteptata. Or, dati-mi voie, lucrurile sunt mult mult mai grave acum. Sa fie de vina, oare, caldura? Se protesetaza mai bine la -10 grade decat la +35? Explicatia este urmatoarea: Sub „dictatura” Basescu, societatea civila nu a fost ingradita in a se exprima, si-a dat seama ca reactia ei va conta, de aceea a si facut-o. Sub „democratia” actuala, se pare ca este de prisos…asa ca ori de frica (s-au auzit amenintari cu puscaria, s-au desfiintat comisii pentru ca nu au dat verdictul care trebuia) ori din inutilitatea demersului, cert este ca singura reactie consistenta a venit din partea Europei (Slava Domnului!). Prin urmare, scurt pe doi, abuzurile de putere sunt in continuare acceptate.

3. Nationalismul: Este o partitura  care s-a cantat tare de tot in timpul comunismului si a fost reluata si acum: Nu vrem sa mai fim slugile Europei, Germania ne trateaza ca pe o colonie, Barroso e un politruc, ungurii au denaturat rezultatele referendumului pentru ca Basescu le-a promis Ardealul, mai nou si nemtii contribuie la umflarea listelor electorale si trebuie stersi samd. Ca este folsoit discursul este de inteles, mai grav este insa ca prinde.

Existenta si acceptarea abuzurilor de putere si aderenta discursului nationalist demonstreaza, cred, faptul ca Romania nu a iesit inca pe deplin din comunism. Se pune intrebarea: De ce? Cei ce au acum 40-50 ani, aveau la Revolutie 20-30, deci generatia Ion Iliescu s-a cam dus….Pentru ca exista „focare” de mentalitate si atitudine comunista. Le vom gasi oare la tara, in masa mare de manevra electorala, a celor ce practica o agricultura de subzistenta, ca in Evul Mediu? Nu. Dar oare intre micii intreprinzatori pe spinarea carora statul isi incaseaza veniturile bugetare? Nu. In societatile cu capital de stat, in administratia centrala si locala hiperbirocratizata, ineficienta si complet nereformata cu mult prea mult personal si cheltuieli enorme? Ei bine, da. Nimeni nu a indraznit sa se atinga pana acum de aceasta categorie, toate guvernele au curtat-o, menajat-o si ingrasat-o, chiar si fostul guvern care a redus lefurile cu 25%, la toata lumea la fel -masura de tip comunist.  Nu ar fi fost mai eficient sa dea 25% afara? Pe termen scurt, efectele financiare ar fi fost aceleasi, pe termen mediu s-ar fi putut incepe un proces de eficientizare.

Ce legatura are asta cu evenimentele actuale si cu comunismul? Are. Atata timp cat discutia se va purta in jurul lefurilor din administratie si atata timp cat aceasta va constitui o frana in dezvoltarea economico-sociala a Romaniei, dreapta va ramane un demers intelectual, caci clasa mijlocie va reprezenta o patura foarte subtire, iar stanga va propaga in continuare discursuri nationaliste si va abuza de putere, asa cum a fost invatata sa o faca in comunism.


0 comentarii la “Dupa 20 ani…”
Comentariul tau