Daniel Cosnita

Astazi, Majestatea Sa, Regele  Mihai, a innobilat pentru o clipa cu Augusta Sa Prezenta Parlamentul Romaniei si i-a facut pe distinsii deputati si senatori sa inteleaga cine sunt de fapt: “alesii poporului”. Toata adunarea a fost cuprinsa de emotie pe care fiecare si-a explicat-o dupa posibilitati: Victor Ponta (saracu’!) a asistat la o “bucatica de istorie” , altii au inteles ca se afla in prezenta Majestatii (Teodor Paleologu). Pana la urma este si normal ca acolo unde apare Regele sa se intample ceva: fiind uns de Dumnezeu, el este, prin urmare un purtator de Dumnezeu….

Despre avantajele monarhiei constitutionale asupra republicii este inutil sa dezbatem: ele sunt evidente. Spre exemplu, 3 dintre ele: din punct de vedere “teologic” ,  asa dupa cum regele este “deasupra noastra” nefiind tinut de legi, ci fiind garantul lor, tot astfel  pricepem mai usor ca deasupra tuturor se afla Dumnezeu, in fata caruia vom si da odata socoteala (De aceea regele ii poate gratia pe condamnati, dupa cum si Dumnezeu iarta pacatele oamenilor, in schimb, cu ce drept face asta presedintele?). Dar nu este nevoie sa mergem atat de sus: aflandu-se deasupra unor interese de grup ce l-au propulsat la putere, regele este detasat de patima politica, fiind astfel garantul ordinii constitutionale, al echilibrului, al credintei, al democratiei. Presedintele, NU; si nici nu poate fi, caci este exponentul celor care l-au votat. De ce ne complacem asadar in utopii de genul celor scrise prin diverse constitutii ca presedintele este echidistant??? Acesta este al doilea argument, de ordin functional. Si, in fine, coborand si mai jos, prefer oricand pe Ludovic XVI si pe Maria Antoaneta cu toate excesele lor oricarui Nicolas Sarkozy si oricarei  Carla Bruni – macar cei dintai aveau maniere.

Revenind la discurs, a mai spus ceva Regele, ceva ce trecut neobservat, si anume ca elitele au un rol important in reformarea societatii romanesti…Intrebarea se pune: care elite? Cand vorbim de elite, ne referim la persoane ce au un  anume impact public, in bine; in Romania  le numeri pe degetele de la maxim  doua maini: in politica,  numarul lor- veti fi, sper,  de acord cu mine -  este egal cu zero ( a fost Coposu, ce e drept….); in cultura ne raportam la Plesu, Patapievici si Liiceanu la pachet (in orice societate normala cei trei nu au ce cauta impreuna, sunt diferiti, dar daca la noi numai astia sunt?); in finante – Isarescu; in afaceri? – poate ma ajutati, ca nu-mi vine nimeni in minte …si cam atat. Imi cer scuze celor pe care i-am omis (PF Daniel?). In rest o multime de Iliescu, Constantinescu, Basescu, Antonescu si alti …escu si sa nu uitam exceptiile de nume Becali si Copilul Minune.  Iarasi, imi cer scuze celor pe care i-am omis (Udrea?)

Monarhia este in sine creatoare de elite, pentru ca Regele, Casa Regala, in fine, aristocratia reprezinta un model la care toata societatea se raporteaza, incepand de la palariile pe care le poarta Elisabeta a II a si pana la modelul de curaj si patriotism de care a dat dovada George VI cand era bombardata Londra in al doilea razboi mondial.

Astazi a fost o zi frumoasa. Ramane sa meditam ce ar fi mai bine:  sa ne intoarcem la o societate bazata pe elite, sau sa  ii dam inainte cu “Liberte, Egalite, Fraternite!”

DC

Promovabilitatea la BAC a fost anul asta de ca. 50%, cea mai slaba din ultimii 20 ani. Toata lumea s-a apucat sa comenteze, ministrul Funeriu sa se felicite ca in sfarsit BAC-ul a fost corect, opozitia ca nu e ok  samd. Multi isi dau cu parerea si, ca de obicei, majoritatea pe langa subiect. Ca sistemul de invatamant este la pamant stie toata lumea, acum s-a vazut si cu cifre. Nu am auzit insa pe nimeni sa comenteze asupra cauzelor.  Asadar, fara a avea pretentia unei analize exhaustive asupra fenomenului desoebit de complex al educatiei, in general, iata cateva consideratii asupra pasilor ce au fost facuti dupa Revolutie, dupa parerea noastra, intr-o directie gresita. Este un paradox aici: in dezastrul general din vremea comunismului, sistemul de invatamant, desigur, hiperteoretic si cu alte multe neajunsuri, cat de cat functiona. Acum, nu mai este cazul. “Reforma” inceputa dupa revolutie nu a umblat decat la “forma” (poate de aia ii si zice reforma, ca daca s-ar fi umblat la continut s-ar fi numit “recontinut”). Astfel:

1. Desfiintarea examenului de admitere in liceu. Examenul reprezenta un filtru: tria si distribuia elevii si stabilea astfel si un clasament al liceelor. Astazi functioneaza un super sistem computerizat ce lasa, pana la urma, la voia hazardului intrarea unui elev la un liceu sau altul. De exemplu, un elev cu media 9 va alege un liceu ce in anul anterior a avut ultima medie in jur de 9. Nimeni nu-i garanteaza insa ca anul acesta nu se vor inscrie suficienti candidati cu medii mai mari decat el, astfel incat dintr-o data media lui devine mica. Pierde prima optiune. Cum sistemul ii distribuie intai pe toti cei ce s-au incadrat corect la prima optiune, elevul respectiv ajunge in cel mai fericit caz la a patra optiune intrand cu media 9 la un liceu unde cea mai mare medie de admitere a anului anterior a fost 6. Este inutil de comentat ca acest elev se nenoroceste pe viata. Si macar daca, asa prost cum e, sistemul ar fi avut o continuitate, dar de la an la an s-au adus inovatii: ba si examen de capacitate si de intrare in liceu, ba fara capacitate, ba cu examenul de capacitate distribuit in timpul anului (asta este genul de idee ce nu-ti vine decat odata la 500 de ani)…

2. Descentralizarea. Acest cuvant a devenit o paradigma, numai ca in loc sa se aplice in economie, unde statul este inca mult mult prea implicat, a fost exersat in invatamant? De ce? Daca toti elevii trebuie sa beneficieze de aceeasi pregatire, si cei din Pocreaca si cei din Bucuresti, de unde pana unde aceasta dorinta de a descentraliza? De ce trebuie sa existe manuale alternative, spre exemplu? Adica, Caragiale  nu este la fel de important pentru toata lumea? Rezultatul este ca profesorii nu prea se mai tin de manuale, iar elevii nu prea mai citesc nimic. O si mai grea lovitura este data de actuala lege a invatamantului care trece titularizarea profesorilor de la nivelul inspectoratului la nivelul scolilor. Pana cum, de bine de rau, era un examen national si se mituia la nivel de inspectorat, mai erau si unii care stiau si luau examenul de titularizare pe bune. De acum inainte, fenomenul coruptiei se va amplifica: inspectorate erau 41, scoli sunt mii…ce credeti, dintre 2 canidati pe un acelasi post la o scoala generala, cine va fi titularizat: Nita Ghitescu, competent dar un oarecare, sau Ghita Nitescu, prietenul directorului?  Traim in tara lui Caragiale, de aia trebuie studiat in mod obligatoriu si de catre  toata lumea.

3. Distrugerea invatamantului profesional. A inceput sistematic dupa Revolutie, dna. Andronescu i-a dat lovitura de gratie: a desfiintat scolile profesionale. Acum toata lumea este la liceu, si cel de la profesionala si cel de la profilul teoretic studiaza integrale  la matematica, nu conteaza ca pentru prima categorie este pierdere de vreme….dau si acelasi bac (cu mici nuante, dar nesemnificative). Toata industria se plange de slaba pregatire a angajatilor “meseriasi”: tamplari, ospatari samd. Nu stiu nici sa serveasca la masa, nici sa rezolve integrale.

4. Hiperteoretizarea invatamantului si inflatia de facultati. Toata lumea are astazi o diploma: ea nu mai are nicio valoare. Sigur, veti zice, valoarea o da piata, sa faca fiecare ce vrea, dar sa ne gandim la pierderile la nivel national, atat economice cat si in ceea ce priveste capitalul uman. Daca cineva care ar fi fost un bun apicultor, de exemplu, se lanseaza in studii universitare, pentru care nu are nivelul de abstractizare necesar, efectele negative  sunt multiple: avand pretentiile pe care in mod nominal i le da diploma, va refuza sa se antreneze in activitati sub nivelul de pregatire parcurs: traim deja criza celor cu studii superioare ce nu-si gasesc un loc de munca potrivit cu nivelul scolii absolvite. S- a investitit, insa, in educatia lor. Daca se intorc, totusi, la apicultura, o vor face prost, nici aici nu au pregatirea necesara. Mierea va fi de proasta calitate, se va vinde numai in vrac si va contribui mai putin la PIB,  samd. La nivel general, traim drama incompetentei generalizate ce paralizeaza Romania.

5. Reforma invatamantului, varianta Funeriu. Cele 2 mari masuri (astept sa fiu contrazis) ale noii legi sunt trecerea titularizarii profesorilor la nivelul scolilor (am comentat deja mai sus asupra acestui subiect) si trecerea clasei a IX a de la liceu la generala. Aceasta a doua masura este intr-adevar geniala: ea va rezolva problema invatamantului romanesc….sigur, o sa se creeze ceva haos, ca scolile generale nu vor avea suficiente sali de clasa, ca se vor reduce catedre ale profesorilor de la liceu samd…Detalii.

6. Sa vorbim si despre salariile profesorilor? Nu, e prea dureros.

Poate, intr-un final, vor aparea si masuri de genul: campanie de consultare a profesorilor, elevilor si parintilor la nivel national asupra directiei reformei in invatamant, schimbarea curriculei in sensul adaptarii ei la cerintele pietei, intarirea invatamantului profesional care trebuie sa abordeze grosul masei de elevi  , inclusv prin pachete financiare care sa sprijine cooperarea dintre scoala si industrie, reducerea drastica  a numarului de scolii superioare admise samd.

Rezultatele “ReFormei” s-au vazut. Asteptam cu nerabdare si “ReContinutul”….

DC

S-a anuntat azi prin mijloacele mass-media ca Posta ii va trimite obligat-fortat pe angajatii sai in cate 2 zile de concediu fara plata pe luna pana la sfarsitul anului, economisind astfel 7 milioane lei, urmand ca 2000 de posturi sa fie restructurate, dupa ce, anul trecut, Posta a inregistrat pierderi de 29 milioane EUR. Va mirati?

Nu cred sa existe  la ora actuala institutie in tara asta  care sa intruchipeze mai bine “virtutile” sectorului public. Nicaieri nu se vede mai bine dispretul pentru client, atitudinea ca acestuia i se face o favoare cand si daca este servit, ineficienta, incompetenta, lipsa de orice sentiment de raspundere al angajatilor….Daca doriti sa va reamintiti cum era in comunism, nici nu e nevoie sa se infiinteze vreun muzeu….ajunge sa mergeti pana la posta….

Putine s-au schimbat de atunci….vine, bunaoara, cate un colet, cate o scrisoare recomandata, primesti in casuta postala o instiintare scrisa (cu picioarele) pe care este trecut si un numar….acuma, nu este nevoie decat de cel mult 4 clase ca sa intelegi ca 2 vine dupa 1, ca 70 e inainte de 80, in fine, ca numerele inseamna o ordonare.  Ei bine, la posta nu este asa: ajungi cu hartiuta si angajata respectiva incepe sa caute intr-un catastif mazgalit (tot cu picioarele). Teoretic, din 3 itreratii ar trebui sa ajunga la coletul tau: sa spunem ca ai numarul 272. prima oara deschide la intamplare si nimereste, sa zicem, la 500; in mod logic are trebui sa dea paginile inapoi pana cam pe unde se afla cele cu 200 si ceva, urmand apoi sa se uite mai atent si sa-l nimereasca pe 272. Nici vorba: de fiecare data catastiful se rasfoieste de la prima pana la ultima fila. Se formeaza o coada, lumea se enerveaza…din cele 5 angajate, numai una se ocupa de colete…restul sta cu un calculator in fata…oare de ce? doar totul se scrie de mana….

Cea mai tare faza pe care am trait-o a fost cand am primit in mod eronat o scrisoare adresata unei anume doamne Popescu din comuna Bragadiru, eu domciliind in Bucuresti, Aleea….. Cum aveam treaba la posta, am luat si scrisoarea cu pricina spre a o returna Postei  care ar fi urmat sa o redirectioneze catre adrisantul necunoscut mie. “De ce ne-ati adus-o noua, trebuia sa luati legatura cu factorul postal….”Am simtit ca mi se pune un nod in gat si, pe un ton egal, am incercat sa-i explic duduiei respective: “Doamna locuieste in Bragadiru, eu in Bucuresti….” “da, da, trebuia sa luati legatura cu factorul…” Nu mi-a mai ramas altceva de facut decat sa zbier si sa-i explic ca nu pot sta toata ziua acasa pentru a prinde momentul cand vine factorul etc etc.

Sa va mai povestesc si de semnaturi in fals, comise de factori, de luare la cunostinta in cazul unor instiintari cu caracter oficial? Nu, v-as plictisi…

Sistemul de posta infiintat de Darius a constituit un stalp  de sustinere al Imperiului Persan. E drept, la noi, persii, cum venira se facura toti o apa si-un pamant. Poate era mai bine sa nu, am fi avut si noi o posta ca lumea….

De cand a aderat la Uniunea Europeana, Romania s-a transformat peste noapte din tara beneficiara a unor proiecte de asistenta tehnica in donatoare de « development aid ». Cum fondurile nu sunt asa mari, tara noastra s-a gandit sa sprijine, in principal,  Basarabia. Decizie inteleapta.

Am sunat deunazi la Ministerul de Externe pentru a cere informatii suplimentare asupra modului de depunere de proiecte in cadrul acestei scheme de asistenta tehnica bilaterala. Primisem solicitarea de la niste colegi din Basarabia pentru a scrie o propunere de proiect pe tema « clusterelor » (sunt la moda : ca sa-l parafrazez pe Caragiale, « Anglia are clusterele ei, Franta le are pe ale ei, pana si Austria are clusterele ei..noi de ce sa nu le avem pe ale noastre). Cum fisa de proiect era neclara, mi-am luat inima in dinti si am sunat. De la celalt capat al firului mi-a raspuns o voce suava : « Oana ! ». Eu am raspuns : « Sarut mana, sunt cutare, va sun in legatura cu… » Timp de 20 minute domnisoara Oana nu a reusit sa-mi raspunda la 2 intrebari simple referitoare la solicitant (este din Basarabia sau din Romania) si tipul de partener din partea romana (de stat, privat). La un moment dat , mi-am pierdut cumpatul si abia dupa ce am ridicat tonul spunand ca este inadmisibil ca un reprezentant al Ministerului de Externe, Directia de resort, sa nu poata sa imi furnizeze informatii simple despre proiectele pe care le pastoreste, am primit cat de cat un raspuns. Am construit proiectul pe acest raspuns…dar nu sunt convins ca e bine.

Trec peste aspectul competentei, caci nu este asa, cine poate spune ca e competent ? Murphy spunea ca fiecare ajunge pana la limita propriei incompetente…deci, cu totii suntem mai mult sau mai putin incompetenti – este asadar o chestiune filosofica – insa raspunsul la telefon « Oana » merita sa staruim un pic mai mult asupra lui. Ca sa revenim la Caragiale, in « Caldura mare », feciorul raspunde la un moment dat : « pe stapanul meu nu-l cheama dom’ Costica, e apropitar ! » Ei bine, la vremea cand a fost scrisa, fraza asta nici nu era comica, caci doamna Oana era numai  coafeza, cel mult….Astazi, s-au schimbat lucrurile…la Ministerul de Externe se raspunde « Oana ! ». Daca a sunat cineva de la Auswaertiges Amt si i s-a raspuns « Oana », sa nu ne miram ca Germania s-a opus aderarii Romaniei la Schengen. Pana la urma, politica externa nu se construieste cu un Baconschi, ci cu o  multitudine de Oane!

Nu rezist, totusi, sa nu ma intorc la filosofia incompetentei : cine crede ca problema majora a Romaniei este hotia, se inseala : este incompetenta !

DC