Un an de singuratate

Democratia de tip anglo-saxon are la baza principiul separarii puterilor in stat. Functioneaza „checks and balances”. Aplicat in cazul Romaniei, Guvernul (executiv) emana de la Parlament (legislativ) care la randul lui reprezinta optiunea electoratului; Presedintele (executiv) numeste procurorul general (judecatoresc), el insusi fiind sub controlul alegatorilor deoarece este votat direct; judecatorii sunt inamovibili samd samd

In democratia de tip roman, Senatul (legislativ) alegea 2 consuli (executiv) pe o perioada de 1 an; in cazuri exceptionale (razboi) se alegea un dictator cu puteri discretionare pe o perioada de 6 luni, mandat reinnoibil o singura data. Institutia dictaturii a constituit calcaiul lui Ahile pentru Democratia Romana, caci la un moment dat – simplificand mult – Caesar a fost numit dictator pe viata. Acesta a insemnat sfarsitul Republicii Romane.

De un an de zile noi traim intr-o dictatura in sensul roman al termenului, cu un guvern care nu emana de la Parlament, ci a fost numit de Presedinte. (Desigur, formal a obtinut vot de investitura; toti Imparatii Romani consultau Senatul, dar tot acolo suntem, in fond). Desi Romania nu se confrunta cu o situatie exceptionala de tip foamete, razboi, tulburari sociale grave, Presedintele a considerat ca neincrederea electoratului in clasa politica (cum a masurat-o?) e motiv suficient pentru a impune un guvern tehnocrat.

Ne-am aflat asadar intr-o situatie exceptionala care impunea masuri exceptionale: liber de constrangeri electorale, format din experti de o valoare iesita din comun, guvernul tehnocrat avea posibilitatea sa reformeze cu adevarat statul roman. (Parlamentul nu s-ar fi opus, oare, la orice masura radicala? Raspunsul e ori da, ori nu, TND 1.Nu s-ar fi opus, pentru ca PSD-ului ii convenea situatia si ar fi girat guvernul tocmai pentru a castiga alegerile ce vor fi urmat in 2016; daca PSD ar fi guvernat si 2015-2016 cu siguranta le-ar fi pierdut; PNL nu s-ar fi opus, caci Guvernul emana de la propriul presedinte. 2 S-ar fi opus. In cazul asta, din start numirea unui Guvern tehnocrat a fost gresita, am pierdut cu buna stiinta un an de zile. Oricum, nu putem sti, caci nu s-a luat nicio masura radicala.

Nu trebuie studii amanuntite (desi exista) care sa arate care sunt problemele acestei tari: se vad cu ochiul liber. In continuare, 4 exemple:

  1. Infrastructura: Canalizare, apa, sosele, cai ferate, name it. Competitivitatea se bazeaza pe inovare. Inovarea nu poate avea loc intr-un mediu polarizat. In Romania polarizarea urban-rural pe criterii de infrastructura de baza este aproape o falie.  Faceti exercitiul si iesiti din Bucuresti, dar nu spre Otopeni (acolo aeroportul a condus la dezvoltare) ci spre Dragomiresti. Intre Chiajna, aflata in interiorul Centurii Capitalei si Dragomiresti, primul sat din exterior, este o diferenta de 100 de ani la 500 m departare.  Asta are consecinte in mentalitate samd. (Aceeasi situatie se regaseste in orice alt mare oras).  Mai departe, sa ne gandim un pic cat timp se pierde pe drum ca sa ajungi dintr-un loc in altul, ce pierderi de oportunitate enorme la nivelul economiei nationale vin, ca sa dam asa, un exemplu, din faptul ca portul Constanta – potential al III lea port al Europei- nu beneficiaza de infrastructura rutiera si feroviara conexa spre Centrul Europei samd samd samd. Anul acesta, tara asta ar fi trebuit sa devina un santier. S-a reparat cu chiu cu vai A1 la Miercurea Sibiului. O sa se surpe din nou….
  2. Educatia: Competitivitatea se bazeaza si pe antrprenoriat. De unde sa se selecteze intreprinzatorii, cand din nou, nu toti copiii beneficiaza de acces egal la educatie? Noi ratam sistematic 50% dintre elevi – cei ce traiesc la tara – unde nu exista profesori calificati (sau sunt calificati peste noapte la Spiru Haret). Ajungem din nou la infrastructura: ia sa fi existat legaturi feroviare, rutiere ca lumea catre cele mai indepartate catune, ar fi ajuns profesorii si acolo. Cat despre orase, tot polarizarea domneste: Se impart elevii in clasele A, B si C cu crema la A, se creaza clase speciale de informatica si bilingve, se dau concursuri de acces in clase speciale in dispretul Constituitiei si al bunului simt,  se pregatesc cu alte cuvinte specialisti pentru Harvard si Statele Unite: cu buna stiinta, este incurajat brain drain… Curricula este depasita, efectivele claselor sunt prea mari. Anul acesta ar fi trebuit sa inceapa reformarea educatiei, proces amplu, ale carui roade s-ar fi vazut peste 20 ani… In schmb, s-a atacat varful icebergului, si prost. Concursul de directori este o catastrofa dupa toate normele incepand de la concept, metodologie si terminand cu aplicarea. In numele luptei impotriva politizari, 3000 de scoli au ramas fara director in mijocul anului; unii nici nu s-au putut inscrie la concurs, ca erau fosti tractoristi calificati in invatatori si nu indeplineau criteriile de eligibilitate. Vor fi numiti alti directori, tot dupa critetii politice, dar mai slabi decat cei actuali, ca astia  nu ma au voie sa fie…Cat despre cantitatea de teme pe ora, ce sa mai vorbim….
  3. Sanatatea: daca nu iti da Dumnezeu zile, in spitalele din Romania mori cu zile. Si, cum ar putea fi altfel, cand medicii sunt prost platiti si cei mai buni pleaca? Sistemul scrie pierderi enorme, caci veniturile incasate la Casa Nationala din contributii nu au cum sa acopere cheltuielile; toata lumea, pentru o simpla durere in cot, se duce la Urgenta; Mai mult, Casa Nationala deconteaza servicii prestate de catre clinici private(!!!); exista un super model de business: consultatiile se fac la cabinetele particulare, veniturile intra asadar in buzunare private, in timp ce operatiile/ analizele se realizeaza in spitalele de stat, cheltuielile asadar trec pe seama bugetului statului. Anul acesta trebuia reformat sistemul. Au fost dati afara niste directori….
  4. Birocratia: Hidra cu 7 capete, este principala frana in modernizarea statului, fiind prin natura ei conservatoare. Din 4 milioane de angajati, 1,2 milioane lucreaza la stat. In orice institutie ai intra, dintr-un ochi s-ar putea renunta la cel putin 25%. Mai mult, ca in orice sistem de tip „timpul trece, leafa merge” sunt oameni dedicati slujbei de functionar public, buni specialisti,  care trag tinand in spate si pe altii care se lasa dusi de val, fara sa vada cu adevarat rezultatul muncii lor, ceea ce e foarte frustrant.  Remuneratiile sunt inegale, neadecvate in raport de calitatea activitatii prestate samd. Anu acesta ar fi trebuit sa inceapa reforma administratiei statului. Au fost taiate niste hartii. In numele simplificarii, fondurile structurale au fost blocate mai bine de jumatate de an.

Romania este o tara polarizata si, anul acesta, nu s-au luat masuri pentru a intari media. Romania este o tara unde principala problema este incompetenta, dar s-a batut in continuare moneda numai pe coruptie (o plaga dureroasa si ea, desigur), neluandu-se nicio masura spre a o rezolva pe prima.

Anul acesta, constat ca mi-a fost luat un an. Raportat la 70 , cat e speranta medie de viata, este foarte mult. Dar, ceilalti 26 nu au fost pierduti? Nu, pentru ca in paradigma democratica in care traim, majoritatea decide care e directia in care merg lucrurile. Poate sa nu iti convina, dar asta e altceva. Dar atunci cand ceva este impus cu promisiunea unei schimbari si nu se intampla, de fapt, mare lucru, atunci nu mai este amuzant chiar deloc.

Anul acesta ar fi putut sa fie ceva mai ceva. Nu a fost, Si, ca sa-l parafrazez pe Marquez, semintiilor condamnate la un an de singuratate,  nu le este data o a doua sansa pe pamant.


In intelepciunea Sa, MS Carol II a a infiintat pentru viitorul Rege Mihai o clasa speciala in care aveau sa intre copii reprezentand toate mediile sociale, toate provinciile istorice, inclusiv un maghiar si un german. La ce folosea acest demers – de ce a trebuit sa-L dea la Scoala – in conditiile in care Printul Mostenitor este protiotipul candidatului pentru homeschooling, deoarece, in calitate de monarh, se afla deasupra sistemului, in varful ierarhiei sociale si  intr-un anume fel chiar in afara societatii? Pentru a nu fi rupt de realitate, pentru a cunoaste si a se forma – chiar cu anumite restrictii date de statutul Sau, de alegerea dupa spranceana a colegilor si profesorilor etc etc -in societatea, in sistemul peste care avea la un moment dat sa domneasca.

(De la bun inceput sa aratam ca discutia se poarta in contextul unei societati foarte permeabile,  iar nu al uneia strict impartita in clase sociale, astfel incat sa fie suficienta o reprezentativitate limitata a scolii.)

Pornind de la exemplul Regelui, iata cateva argumente in favoarea Scolii colective  in raport cu Homeschoolingul:

  1. Rolul formator: Alaturi de Familie si Biserica, Scoala este un pilon al formarii omului ca membru al societatii. Dupa cei 7 ani de acasa in sanul familiei – un mediu complet protejat –  Scoala este primul contact al copilului cu o realitate sociala mult mai complexa decat ceea ce ii oferea familia – fie ea oricat de extinsa ar fi fost; o realitate in care exista reguli, constrangeri, pericole, oportunitati, disciplina samd.  La scoala, copilul invata ca viata este un joc care are niste reguli, a caror incalcare are consecinte – nu grave, deocamdata, caci scoala este totusi un mediu semiprotejat –  invata ca libertatea individului se opreste acolo unde este afectata libertatea celorlalti, ca pentru a-si castiga locul in grup trebuie sa lupte cu arme specifice propriei personalitati, sa negocieze, sa cedeze, sa castige si sa piarda…pe scurt sa se formeze. Asa ceva acasa nu exista, sau exista intr-un grad mult mai limitat. Bun, dar ce ne facem cu copiii care nu se adapteaza in acest sistem? In primul rand ca exceptiile sunt de stricta interpretare, iar pentru cazuri bine justificate medical, homeschoolingul este o optiune si acum. De multe ori insa, neadaptarea vine din faptul ca Scoala este investita cu roluri pe care nu le are. Ea nu tine loc nici de Familie nici de Biserica. De multe ori, parintii arunca propriul esec in educarea copiilor asupra Scolii….
  2. Reprezentativitatea: Scoala colectiva este reprezentativa. De ce? Pentru ca ea este frecventata de multi, foarte multi copii, de aproape toti. Frumusetea numerelor mari este ca indicatorii statistici – si mai ales media – devin reprezentativi. Mai pe romaneste, povestile mele de la scoala sunt aceleasi cu ale tale, ale celui din oras cu ale celui de la sat, ale copilului de inginer cu cele ale femeii de serviciu. Prin aceasta, scoala devine, prin rezultanta data de medie, generatoare a societatii prin copiii pe care i-a format, fiind la randul ei influentata de aceasta prin profesori. Este, de aceea,  si relativ conservatoare, ceea ce nu e rau neaparat.  Asa ceva homeschoolingului ii lipseste cu desavarsire. Se va contrargumenta: – Doar copilul nu sta inchis in casa, ci intra in contact cu alte grupuri de copii samd. – Da, numai ca aceste grupuri sunt alese de parinti, deci au un grad mai redus de reprezentativitate: – Asa, si? Ce folos are copilul meu sa stea intr-un grup unde se injura? – Aparent corect, dar atunci,  de dragul consecventei metodologiei de educatie alese, ar trebui ca aceste grupuri sa fie la randul lor formate din homeschooleri, caz in care cream „grupuri” inchise (suntem intr-o societate permeabila, de la premisa asta pornim), ceea ce este o schizofrenie din punct de vedere social; daca pe de alta parte, aceste grupuri sunt formate din copii care merg la scoala, atunci care e logica sa-l mai tinem acasa; aia injura, va injura si el, nu-l protejam cu nimic de relele sistemului coelctiv..atunci, de ce nu-l dam direct la scoala? Ne invartim…
  3. Respingerea: Consecinta lipsei de caracter formator si de reprezentativitate ale sistemelor alternative (probleme sunt si cu alte dezmembraminte de la scoala colectiva, gen Waldorf si altele) si mai ales ale homeschoolingului este ca sistemul  generat de scoala colectiva – asa cum am aratat mai sus – va respinge automat ceea ce simte ca strain la prima reintrare pe drumul principal. Este de domeniul evidentei si validat in practica. Este mult mai greu pentru un copil care a parcurs o ruta alternativa sa se integreze in societate. Un mic exemplu: pe cand eram profesor exista in scoala o clasa care in primara primise prin dispensa permisiunea sa aplice un sistem alternativ. S-au intors pe drumul principal in clasa a V a. Copiii erau la fel ca toti ceilalti in fond, insa era clasa cu cele mai mari probleme din scoala: probleme de disciplina, probleme de rezultate la invatatura samd. Ergo: sistemul alternativ este bun doar daca poate fi dus pana la capat. Homeschoolingul este aplicabil doar daca esti Regele sau daca toata viata vei sta acasa. Altfel, sa nu te trezesti ca ai nimerit intr-o fundatura.
  4. Argumentul didactic. Este cel mai slab dintre ele si pe el se contra-pedaleaza pentru ca intr-adevar Scoala scartaie rau la capitolul transmiterii informatiei si asimilarii acesteia. Ma indoiesc insa ca de acasa se va invata mai bine. Fara de motivatie nu se face nimic. Nu putem vorbi de motivatie pozitiva in ceea ce priveste invatatul la copii, nu am azuit copil sa invete de drag si in niciun caz la toate materiile – sa vorbim pe ce este, nu pe ce ne-am dori sa fie – iar in familie, motivatia negativa – adica frica sanctiunii – nu exista. Un mic exemplu: unul dintre cei mai severi profesori din liceu a fost cel de fizica. Intr-a IX a si a X a eram obligati sub sanctiunea notei 2 sa lucram cate 20 probleme pe saptamana. Intr-a XI a facut greseala sa ne spuna ca ne-am facut mari si ca de acum lucram din proprie intiativa. Rezultatul pe termen scurt: nu a mai lucrat nimeni nimic. Consecinta pe termen lung: si acum, stiu mai bine mecanica si termodinamica decat electricitate, desi dupa aceea am urmat o facultate cu profil electric. Rolul de baza al scolii nu poate fi suplinit.
  5. Argumentul bunului simt: daca MS Regele s-a coborat pana la a face scoala colectiva, cine suntem noi sa ne cocotam la homeschooling? Se simte aici un iz greu de nouveau riche-ism care abia poate fi ascuns de parfumul argumentatiei oricat de fina ar fi…
  6. Argumentul relevantei. Problemele scolii nu constau in rolul ei social formator si reprezentativ ci in cel didactic. Este nevoie de o ampla reforma a curriculei, adaptata la nevoile economiei, de imbunatatirea infrastructurii in mediul rural (apa, canalizare, cai ferate, sosele) care sa inlesneasca accesul profesorilor catre scoala din sat si al elevilor din sat catre liceul din oras samd. Si din acest punct de vedere, discutia despre homeschooling este o fundatura.

Asocierea din titlu s-ar putea sa va para la prima vedere foarte bizara, si trebuie sa recunosc oricum ca este destul de „baroca”. Sa ma explic.
Mesterul Manole (alaturi de Miorita) este unul dintre cele doua mari mituri fondatoare romanesti. Cunoastem cu toti marea lui concluzie si anume ca fara sacrificiu nu se poate cladi nimic durabil. Dar altceva? V-ati gandit la amaraciunea, frustrarea, disperarea, furia pe care le simteau cei 9 mesteri mari, calfe si zidari cu Manole zece, care-i si intrece, cand in fiecare dimineata vedeau ca munca lor de deunazi fusese in zadar? Si nu ridicau cine stie ce zidarie, construiau o mare manstire intru pomenire, element fundamental al  lumii….
Situatia din balada este o reflectare fidela a modului cum se deruleaza lucrurile in Romania: de la portar si pana la ministru, odata ajuns in functie, fiecare isi inchipuie ca este competent, ca stie bine cum stau lucrurile si anuleaza tot ce s-a facut pana atunci din pix: „Asa? Nu, dom’le…va spun eu cum stau lucrurile!”. Si, astfel, in fiecare dimineata o luam de la inceput.
Stai si te intrebi atunci cum de totusi merge tara asta….merge pe spatele unor intreprinderi mici si mijlocii care in ciuda incompetentei, relei vointe si birocratiei ce domina administratia statului produc valoare adaugata. In ultima perioada, acesti intreprinzatori s-au asociat in structuri regionale de tip cluster, reunind industria, cercetarea-dezvoltarea-inovarea, autoritati publice locale si alti catalizatori. In toata lumea aceste structuri sunt sustinute la nivel national si regional….la noi, e greu, greu de tot. Cate nopti nedormite, cate memorii, cate drumuri batute de reprezentantii clusterelor din tara la Bucuresti pentru intalniri cu ministri care in ultimul moment aveau altceva mai bun de facut decat sa-i asculte pe cei pe care trebuie sa-i slujeasca! Ce frustrare cand in noua etapa de programare 2014-2020 a fost sters cu buretele tot ce s-a facut pana acum si clusterele s-au trezit din nou fara sprijin dupa ce cu chiu cu vai, cu mare truda si consum de energie au reusit in al doisprezecelea ceas sa determine deschiderea unei scheme de finantare in sprijinul dezvoltarii lor….
In toata aceasta obtuzitate si lipsa de sprijin sunt  putine exceptii (dar care, din pacate, confirma regula). Printre ele, UEFISCDI – Unitatea Executiva pentru Finantarea Invatamantului Superior si Cercetarii, Dezvoltarii si Inovarii in Romania, care in ultimii ani, inafara de managementul competent al programelor de finantare pe care le deruleaza, si-a asumat rolul de catalizator al proceselor inovative in tara noastra, in adevaratul sens al cuvantului, inclusiv in domeniul clusterizarii. Cu o echipa tanara, formata din profesionisti, UEFISCDI a construit o viziune si  s-a incapatanat sa ne arate ca Statul poate arata si altfel. Ei bine, ei au inteles! Am gasit acolo usa deschisa si nu a trebuit sa scriem memorii! Cu titlu de exemplu, organizarea celei de a doua conferinte nationale a clusterelor, a carei derulare a fost cruciala pentru a impune pe piata aceasta paltforma de comunicare, schimb de idei si consolidare a mediului de clustere din Romania, nu ar fi fost posibila fara sprijinul direct al UEFISCDI. Si nu e singurul exemplu.

Saptamana viitoare vor sa ii desfiinteze. Asociatia Clusterelor din Romania spune un hotarat NU!


Exporturile Romaniei vor depasi anul acesta 50 miliarde de EURO, reprezentand o crestere cu 18% fata de 2012 si cu 240% fata de 2004. Germania este principalul partener comercial al Romaniei, cu o pondere de 19% atat la export cat si la import, urmata de Italia (11%) si Franta (7%). Din punct de vedere al structurii, industria constructoare de masini contribuie laa 43% din exporturi,  urmata de industria textila (11%).
Aceste statistici sunt imbucuratoare, dar nu prea….:P  La o privire mai atenta, din totalul de ca. 20.000 firme exportatoare in 2013, primele 100 isi aduceau aportul la 51% din valoarea totala a exporturilor, primele 500 la 74% si, in fine, primele 1000 la nu mai putin de 82%. Si restul pana la 20.000?
Nu sunt necesare analize complicate pentru a trage urmatoarele 2 concluzii:
– exporturile romanesti depind de un numar mic de mari intreprinderi, in special in industria constructoare de masini – mai bine zis automotive, adica Dacia :);
– exporturile romanesti sunt bazate pe produse cu valoare adaugata mica, in special in industria textila, dependenta in continuare de lohn.

Daca ne gandim si la foarte slaba participare a Romaniei la Programul cadru 7 (2007-2013) si la cvasi-absenta IMM-urilor romanesti din proiectele europene de cercetare, vom putea spune fara a gresi prea mult ca solutia la problemele de diversificare si de crestere a valorii adaugate a exporturilor se cheama „cresterea capacitatii IMM-urilor de a inova”. Truism, slogan? Da, atata timp cat la nivel national nu se face nimic in acest sens.

In acest context, singurul instrument coerent ce sprijina internationalizarea IMM-urilor prin inovare ramane reteaua Enterprise Europe Network., fie ca este vorba de cooperare strict comercială (acorduri de distributie, licentiere, subcontractare, crearea de noi întreprinderi de tip joint venture șamd), cooperare tehnologica (transfer de tehnologii, know-how, testare de aplicații, dezvoltare in comun de tehnologii, asamblare, consultanță tehnică, engineering șamd) sau de participare la proiecte comune de inovare/cercetare.

În România, in perioada 2008-2014, rețeaua EEN a fost reprezentată de 20 puncte regionale grupate în 4 consorții la nivel macroregional (Bucuresti-Ilfov & Sud Muntenia : Pro SME Bisnet, Sud Vest Oltenia & Vest : RO4EUROPE, Nord Vest & Centru : Bisnet Transilvania, Nord Est & Sud Est : ERBSN). Camere de Comerț și Industrie, universități și institute de cercetare, parcuri științifice și tehnologice, agenții de dezvoltare regională, firme de consultanță și organizații non guvernamentale de sprijin al activității IMM-urilor s-au regasit într-o rețea, ce prin distribuția teritorială și competența membrilor săi a devenit cel mai important instrument de susținere a exporturilor, transferului tehnologic transnațional și a integării României în aria de cercetare europeană. Spre exemplu,  numai în perioada 2011-2012 au fost sprijinite peste 2500 întrepinderi rezultând un număr de 88 acorduri de parteneriat transnaționale.

Rețeaua EEN este finanțată în proporție de 60% de către Comisia Europeană, pentru perioada 2008-2014 în cadrul Programului CIP, iar pentru perioada 2015-2021 in cadrul Programului COSME, sub forma unor proiecte multianuale de 7 ani. In ciuda absentei oricărei cofinanțări naționale – România constituind si din acest punct de vedere o excepție nefericită, celelalte țări membre ale rețelei preluând în mod direct sau indirect efortul cofinanțării proiectului – au fost obtinute rezultate vizible la nivel european, un exemplu notabil ce s-a bucurat si de atentia Euronews  fiind inregistrat la Timisoara, unde cu sprijinul Camerei de Comert si Industrie Timis, coordonator al conosrtiului RO4EUROPE, un IMM in domeniul panificatiei a reusit o crestere a cifrei de afaceri cu nu mai putin de 25%, intr-o perioada marcata, de altfel, de o criza economica interationala.  Detalii

Consecventa misiunii sale, reteaua EEN va continua sa sustina si in perioada urmatoare eforturile de internationalizare ale IMM-urilor din Romania. Pe langa serviciile deja clasice:

  • Dezvoltarea afacerilor in noi piete: Informare și consultanță în privința oportunităților de piață, legislația și politicile europene relevante pentru diversele sectoare economice, standarde UE, drepturi de proprietate intelectuala, achiziții publice etc;
  • Identificarea celor mai potriviți parteneri de afaceri internaționali cu ajutorul unor instrumente specifice: baza de date europeana de cereri si oferte de business si tehnologii, organizarea de misiuni economice si evenimente de brokeraj (parteneriat) la cele mai importante targuri si expozitii internationale, etc.;
  • Identificarea de noi tehnologii: intărirea capacităților de cercetare și inovare la nivelul întreprinderilor prin sprijinirea cooperării acestora cu alți actori relevanți; promovarea transferului tehnologic transnațional inclusiv prin organizarea de evenimente de brokeraj dedicate;
  • Acces la finantari UE: informare asupra apelurilor de proiecte și licitațiilor, indrumare privind conditiile de participare, susținerea participării la proiecte de cercetare international finanțate din fonduri publice, Horizon 2020, COSME, ERASMUS+.
  • Implicarea IMM-urilor în procesul decizional la nivelul Uniunii Europene printr-un mecanism de feed-back specific

reteaua preia in portofoliul de servicii cu un nou instrument menit a creste capacitatea de inovare in IMM-uri.

Consecvent misiunii sale de catalizator al dezvoltarii IMM-urilor bazate pe inovare si internaționalizare, InPULSE Partners SRL alaturi de colegii retelei EEN vă pun la dispoziție și în perioada 2015-2021 întreaga lor  expertiză. Nu ezitati sa ne contactati.

Daniel Cosnita

dc@inpulse.ro

card3


Ca si cum nu ar fi fost si asa suficiente motive de ingrijorare, incepand cu disparitia invaluita de mister a lui Catalin Botezatu si terminand cu tulbura apa politica a Dambovitei, iata ca o alta neliniste innegureaza de ceva vreme fruntea, si asa destul de incretita, a opiniei publice autohtone, si anume construirea Catedralei Mantuirii Neamului, in contextul mai larg al relatiei dintre Stat si Biserica.  „Uite Patriarhul Ciprului cum s-a oferit sa puna la bataie averea bisericii pentru a salva statul de la faliment!” „Uite Papa Francisc, ce modest este!!” „Iar noua, noua asta ne mai lipsea: catedrala, cand tara trece prin criza, lumea moare de foame…inchidem spitale dar construim biserici!” Mai poti zice ceva? Argumentele sunt, aparent, foarte catchy, pline de bun simt si „politically correct” pe deasupra!

Bun simt, da’ cam comun asa, si cam prea mult!

Intrand oarecand neinvitata in casa unui fariseu pe nume Simon Leprosul, o femeie a strabatut toata incaperea si nu s-a oprit pana nu a spart un frumos vas de alabastru cu mir foarte scump ca sa unga mai apoi picioarele lui Hristos!  „Ce risipa!” –  au sarit toti ca arsi in frunte cu Iuda Iscarioteanul, care a facut si o remarca de mult bun simt cum ca mirul s-ar fi putut vinde cu 300 de dinari, iar banii sa se fi dat saracilor! 300 de dinari: salariul unui om tocmit cu ziua pe un an! Recunoasteti argumentul? E identic cu cele de mai sus. Numai ca, spre surpinderea fanilor, a oamenilor de bun simt si a tuturor ipocritilor „politically correct” de atunci si de-a pururi, Hristos le-a retezat-o scurt: „Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi….”

Saracia e o chestiune de sistem, nu se rezolva cu 300 dinari, tot astfel cum problemele economice ale Ciprului nu se amelioreaza pompand in gol banii bisericii. Cat despre pierderile din sistemul sanitar romanesc, impresionante si ele, nu vor disparea redirectionand sumele destinate construirii Catedralei, oricat de impresionante ar fi (daca ar fi) si ele…Intrebati-va, mai bine, de ce Casa Nationala de Sanatate deconteaza servicii medicale private….frumos model de afacere: cheltuielile sunt publice, profitul merge in tescherea;  Trai nineaca pe banii statului…

Biserica sau spital?

Fiindu-i adus odata un slabanog, toti s-ar fi asteptat de la Hristos sa-l ia de mana si sa-l ridice, cum o mai facuse…De data asta insa, Acesta ii spuse: „Indrazneste fiule, iertate iti sunt pacatele..” Din nou, rumoare maxima:  „Unde dai si unde crapa: ce te roaga el si ce-i raspunzi tu….nici nu-i rezolvi omului problema si mai si hulesti pe deasupra..” Replica nu se lasa asteptata: „Ce este mai usor a zice, scoala-te si umbla sau iertate iti sunt pacatele? Dar, ca sa stiti, ca Fiul Omului are putere sa ierte pacatele, tie iti zic: scoala-te si umbla!”

Lumea este bolnava, o spun statisticile. Bunaoara, numai in Canada, cheltuielile cu medicamentele au crescut intre 1960 si 1993 de la 300 milioane dolari canadieni la nu mai putin de 11 miliarde!!!!! Care sa fie cauza? Vreo epidemie? Au fost demult eradicate. Dar care? Oare nu cumva ne sunt sufletele slabanogite de lacomie si de ura? Si atunci, ce ne-ar prinde mai bine: biserici sau spitale de ortopedie?

Asa ca, daca auziti ca se construieste un spital: bucurati-va, multi bolnavi isi vor gasi mai lesne vindecarea!; daca auziti ca se construieste o biserica, bucurati-va si mai tare: multi bolnavi isi vor gasi, desi poate nu foarte lesne, vindecarea!

Cred de altfel si sper sa nu ma insel prea tare, ca cei ce au cumparat de 2 euro” limonada de la Iulian” spre a-i ajuta pe micutii bolnavi de cancer, se regasesc printre aceia care au donat (macar)  2 euro pentru construirea Catedralei…Daca nu, mai este inca timp: pentru amandoua!

DC